Valentine’s Day a trecut, dar criza a ramas

O spun cu mana pe inima… IUBESC Valentine’s Day! La fel de tare pe cat iubesc si Halloween-ul, iepurasul clocitor de Pasti sau renii cu nas rosu ai lui Mos Craciun. Sau, ca sa fiu mai exact, ii iubeam. Pana anul trecut. De ce? Pentru ca fiecare dintre ele reprezenta ocazia ideala de a-mi demonstra forta individuala si de a lupta de unul singur impotriva guvernului mondial, a conspiratiilor de orice fel, a globalizarii, a extraterestrilor , a mercantilismului si a domnisoarei vanzatoare de la magazinul situat la parterul blocului meu care, in fiecare an, in preajma zilei de Sf. Valentin, isi umple vitrinele cu inimioare de ciocolata. Sa nu spuneti ca voi nu ati simtit niciun moment acelasi lucru!

Si cum poti sa il iei de guler pe cel care a inventat conceptul de Valentine’s Day, pe el si pe cei care il promoveaza an de an, decat sa ignori eforturile lor si sa nu cumperi nimic din ceea ce se straduiesc sa iti ofere? Asta am si facut... Am trecut sfidator pe langa tarabele cu trandafiri al caror pret crescuse miraculos in doar cateva ore, pe langa vitrinele incarcate de nimicuri stralucitoare si frumos ambalate. Am sfidat-o pana si pe vanzatoarea de la parterul blocului de la care am cumparat doar o paine, o punga de pufuleti si o cutie de bere (impotriva berii chiar nu am de ce sa protestez). Ha! Eram invingator! Ati incercat vreodata sa va imaginati ce simtea Sylvester Stallone atunci cand, intruchipandu-l pe Rocky urca o multime de trepte si isi ridica mainile invingator? Sau senzatia pe care o avea Arnold Schwarzenegger atunci cand omora Predatorul? Ei bine... asa ma simteam si eu. Invinsesem sistemul! Din nefericire, victoria mea nu a avut niciun efect asupra partenerei mele de viata.

Asa cum exista alb si negru exista si oameni care binecuvanteaza Ziua Indragostitilor, pentru simplu fapt ca le da ocazia sa isi exprime sentimentele, si oameni care urasc aceasta inventie pentru simplul fapt ca sarbatorirea dragostei are un aer care frizeaza kitsch-ul, conformismul si globalizarea. Desigur, mai sunt si cei mai putin radicali in aceasta privinta, care, manati de un spirit traditionalist, sarbatoresc Dragobetele. Si mai sunt si cei carora nu le pasa. Asa, ca mine. Nu imi pasa ca doar intr-o singura zi a anului, consacrata si hotarata de “inaltele foruri”, indragostitii mai vechi si mai noi isi amintesc de ceea ce isi datoreaza reciproc, inecandu-se in inimioare de plus si declaratii de dragoste expirate, doar pentru ca lucrurile sa isi reia fagasul normal a doua zi. Nu ma enerveaza nici faptul ca vrand sa sarbatoresc ziua de nastere a mamei mele, pe care nu o cheama Valentina, nu gasesc niciun loc liber la o cafenea sau restaurant. Dar… evident ca exista un dar!

De ce nu-mi place Valentine's Day?

N-am nimic cu sarbatoarea in sine, ca daca ne apucam sa socotim cate sarbatori am imprumutat noi de la altii, inca de pe vremea romanilor, rezulta ca degeaba ne-ar fi jena acum, ca-i prea tarziu si nu-i nici prima data. Ceea ce nu-mi place e felul in care e “celebrata”. Cu nici un prilej parca nu se propun spre cumparare si daruire atat de multe flecustete inutile si kitsch. Imi pare rau de adolescenti, ei sunt cei mai vulnerabili. Cu mijloace limitate, cu neasteptat de putina imaginatie, dar cu o mare dorinta de a se conforma tendintelor, ei nu mai cauta solutii creative, ci cumpara si ei cate ceva “dragutel” si banal de pe la tarabe. Ma refer la acele cadouri care nici deosebit de frumoase nu sunt, nici utile nu pot fi, nici macar biodegradabile - ca sa nu murdareasca prea multa vreme fata Pamantului - nu sunt. Nu sunt decat ieftine si la indemana. Inimioare de plus, inimioare de plastic, baloane in forma de inimioare, tot soiul de prostioare in forma de inimioare sau floricele. Sunt cumparate, daruite, acceptate si, peste cateva zile sau cativa ani, ajung la gunoi. E o navala sordida de uratenii, de obiecte nefolositoare marunte (sau mari, uneori, si e cu atat mai rau) si de proasta calitate, care acopera strazile, magazinele si, in final, casele si vietile noastre. De ce oare, in fiecare februarie, ne luam avant si punem mana de la mana sa sprijinim economia Chinei si sa umplem gropile de gunoi ale Romaniei? Pacat ca asta a ajuns sa fie simbolul iubirii – o inima de carpa rosie, pe care scrie cu sclipici I LOVE YOU!