reclame

joi, 26 februarie 2009

Pasaportul biometric

Aseara am stat putin si m-am uitat pe Antena3 la Stirea Zilei cu domnu Gadea care a avut ca invitati părintele Eftime, călugăr la Schitul Huţa din Bihor, inspectorul Viorel Popa de la centrul naţional unic de personalizare a paşapoartelor electronice, senatorul Titus Corlăţean şi Mugur Ciuvică.
S-a dezbatut problema pasapoartelor biometrice, bineinteles ca biserica nu e deacord, iar inspectorul Popa vrea sa convinga lumea ca defapt nu e nici o temere in privinta lor. Invitaţi la emisiunea Ştirea Zilei de miercuri seară, un reprezentant al Bisericii şi unul al autorităţii emitente au încercat să aducă argumente pro şi contra introducerii acestui tip de paşaport.

Aici fragmente din emisiune.

Dar cautand pe net am mai aflat si altele pe care vreau sa le impartasesc si cu cititorii mei, care n-au avut timp sa citeasca despre asa ceva.

Pasaportul biometric e un act de identitate format dintr-o combinatie de hartie si componente electronice. Informatia e stocata pe un cip RFID (Radio-frequency identification – o metoda automata de identificare, care stocheaza si transmite informatiile ). Pasaportul contine un cip non-contact, care asigura integritatea pasaportului si a datelor biometrice. Standardul biometric folosit pentru acest tip de identificare e format din recunoasterea faciala, recunoasterea amprentelor si a irisului. Acestea au fost adoptate dupa ce au fost incercate si alte variante biometrice, cum ar fi recunoasterea retinei. Numai imaginea digitala ( in format JPEG sau JPEG2000 ) e stocata pe cip. Comparatia datelor biometrice are loc in afara pasaportului cu ajutorul unui sistem de “granite” electronice ( e-border ). Acest sistem e format dintr-o baza de date si un scaner. Scaner-ul preia informatia emisa de pasaport, care e comparata cu cea din baza de date. Pentru stocarea datelor pe cipul non-contact e necesara o memorie EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory ) de 32 de kilobiti.

Numarul tarilor care au adoptat aceasta forma de identificare e mare si in continua crestere: - Uniunea Europeana, Albania, Australia, Bosnia si Herzegovina, Brunei, Canada, Croatia, Republica Dominicana, Hong Kong, Islanda, India, Iran, Macedonia, Malaysia, Moldova, Montenegro, Noua Zeelanda, Norvegia, Pakistan, Filipine, Russia, Serbia, Singapore, Somalia, Elvetia, Taiwan, Thailanda, Ucraina, America, Venezuela.

Opozitie si proteste
Exista grupuri care protesteaza impotriva pasaporturilor biometrice, deoarece inca nu se stie exact care va fi continutul final al cipului si felul in care va afecta libertatile civile. Cea mai mare problema e cea a transferului wirelles de date, care are loc intre cip si e-border si se poate transforma intr-o vulnerabilitate majora. Desi acest transfer e posibil fara un contact fizic intre pasaport si calculatorul care face verificarea, totodata permite oricarei alte persoane dotata cu echipamentul necesar, sa recepteze transmisia de date. Daca datele personale si numarul pasaportului de pe cip nu sunt criptate, informatia poate ajunge in maini straine. Pentru a preveni citirea neautorizata, in America, pe langa criptarea datelor, se mai foloseste si o tesatura metalica, inserata in coperta pasaportului. Aceasta tesatura are rolul unui scut, care impiedica citirea datelor din cip, atunci cand pasaportul e inchis. Cativa studenti de Universitatea Vrije din Olanda, au demonstrat in cadrul conferintei Black Hat, din august 2006, clonarea pasaporturilor bazate pe cipurile RFID. De asemenea au aratat ca in profida mijloacelor de siguranta adiacente, cum ar fi inserarea tesaturii metalice, informatia de pe cip poate fi accesata in continuare. Acest lucru se face cu usurinta de la o distanta de 60 de centimetri, pentru citire au folosit un receptor radio, care a captat acele semnale radio, considerate de necaptat, de catre producatori.

Ideea e ca intr-o lume nesigura, de ce aceste documente ar fi sigure? Si totul porneste tot de la americani, de unde a pornit criza finaciara, razboaiele si tot felul de anomalii in lumea aceasta. Oricum eu cred ca se va ajunge la acel cip implantat in fiinta umana care ne va lipsi de libertate. Democratia este o forma de dictatura reinventata. Cine nu vrea sa intre in acest joc este exclus si trebuie sa traiasca in pesteri, cine doreste sa joace va juca dupa regulile dictate de cateva capete care coduc lumea.
Mi-a placut o replica a unui invitat de aseara din emisiune, cum ca si prin telefoanele mobile suntem spionati, dar nu s-a precizat faptul ca acest lucru nu ne este impus de nimeni, ci decidem singur daca vrem sau nu sa avem asa ceva, pe cand prin pasapoarte ni se ingradeste libera circulatie in lume, prin carnet de conducere, conducerea unui autovehicul, si prin carte de identitate, dreptul de a fi fiinta sociabila in aceasta lume.

marți, 24 februarie 2009

5 sau 10?

Azi vreau sa vad de la voi ce parere aveti despre a avea nota 5 sau 10 in facultate, liceu, sau oriunde sunteti notat cu astfel de note.
Si pentru a avea o idee ce cred altii despre aceste doua note va las sa vizionati si un interviu cu Teo de la Cafe Deko, si dupa aceea sa comentati si sa va dati cu parerea despre cele doua note.
Eu unul as prefera nota de mijloc (7,5) pentru ca prefer notele cu virgula, dar daca intrebare este intre cele doua note ce prefer, avand in vedere ca am trecut prin facultate foarte repede si nu m-am strofocat nicodata sa invat prea mult m-ar multumi 5, desi acu sa fiu sincer cred ca am avut mai multi de 10 decat de 5. Dar ar mai fi un motiv din care as prefera 5 si acesta este faptul ca daca as lua numai 10 toti ar dori sa stea langa mine la examente sa le mai suflu si lor, si asta ma enerveaza la culme, am patit la BAC acest lucru si celor care le-am suflat au luat nota mai mare iar eu am ramas cu buza umflata.
Astept comentariile voastre pe aceasta tema.

duminică, 22 februarie 2009

Reţete pentru a-ţi spori autonomia telefonului

Până când producătorii de telefoane mobile vor construi baterii capabile să ofere o autonomie de ordinul săptămânilor (în condiţii de utilizare obişnuită, nu în stand-by), indivizii disperaţi din cauză că telefonul îi lasă la greu pot recurge la câteva soluţii banale dar eficiente.

Prima şi cea pe care probabil o cunoaşte lumea întreagă este
încărcarea bateriei peste noapte , la fiecare 24 de ore. Dacă şi aşa îţi moare (telefonul) în timpul zilei, înseamnă că acumulatorul este defect/uzat sau dispozitivul tău mobil foloseşte un display cu tub catodic.

În cealaltă variantă, mai puţin cunoscută, se apelează la fizică pentru a demonstra că acumulatorul se descarcă mai repede atunci când telefonul este ţinut lângă corp (în buzunarul de la piept spre exemplu), din cauzacăldurii degajate. Cele aproximativ 37 de grade Celsius sunt suficiente pentru a grăbi procesele chimice din interiorul bateriei. Aşadar, ţine-ţi telefonul departe de corp – dacă ai unde. Ca bărbat, nu prea îmi dau seama unde aş putea purta telefonul departe de corp, mai ales că nu fac parte din categoria acelora care umblă cu poşeta la braţ.

În fine, ultima situaţie este una cu care probabil nu te vei confrunta prea des. Dacă eşti plecat într-o excursie de câteva zile şi nu ai încărcătorul la tine, închide telefonul şi păstrează-l în frigider pe timp de noapte. Vei câştiga ore bune de autonomie.

Sursa: go4it.ro

luni, 16 februarie 2009

Valentine’s Day a trecut, dar criza a ramas

O spun cu mana pe inima… IUBESC Valentine’s Day! La fel de tare pe cat iubesc si Halloween-ul, iepurasul clocitor de Pasti sau renii cu nas rosu ai lui Mos Craciun. Sau, ca sa fiu mai exact, ii iubeam. Pana anul trecut. De ce? Pentru ca fiecare dintre ele reprezenta ocazia ideala de a-mi demonstra forta individuala si de a lupta de unul singur impotriva guvernului mondial, a conspiratiilor de orice fel, a globalizarii, a extraterestrilor , a mercantilismului si a domnisoarei vanzatoare de la magazinul situat la parterul blocului meu care, in fiecare an, in preajma zilei de Sf. Valentin, isi umple vitrinele cu inimioare de ciocolata. Sa nu spuneti ca voi nu ati simtit niciun moment acelasi lucru!

Si cum poti sa il iei de guler pe cel care a inventat conceptul de Valentine’s Day, pe el si pe cei care il promoveaza an de an, decat sa ignori eforturile lor si sa nu cumperi nimic din ceea ce se straduiesc sa iti ofere? Asta am si facut... Am trecut sfidator pe langa tarabele cu trandafiri al caror pret crescuse miraculos in doar cateva ore, pe langa vitrinele incarcate de nimicuri stralucitoare si frumos ambalate. Am sfidat-o pana si pe vanzatoarea de la parterul blocului de la care am cumparat doar o paine, o punga de pufuleti si o cutie de bere (impotriva berii chiar nu am de ce sa protestez). Ha! Eram invingator! Ati incercat vreodata sa va imaginati ce simtea Sylvester Stallone atunci cand, intruchipandu-l pe Rocky urca o multime de trepte si isi ridica mainile invingator? Sau senzatia pe care o avea Arnold Schwarzenegger atunci cand omora Predatorul? Ei bine... asa ma simteam si eu. Invinsesem sistemul! Din nefericire, victoria mea nu a avut niciun efect asupra partenerei mele de viata.

Asa cum exista alb si negru exista si oameni care binecuvanteaza Ziua Indragostitilor, pentru simplu fapt ca le da ocazia sa isi exprime sentimentele, si oameni care urasc aceasta inventie pentru simplul fapt ca sarbatorirea dragostei are un aer care frizeaza kitsch-ul, conformismul si globalizarea. Desigur, mai sunt si cei mai putin radicali in aceasta privinta, care, manati de un spirit traditionalist, sarbatoresc Dragobetele. Si mai sunt si cei carora nu le pasa. Asa, ca mine. Nu imi pasa ca doar intr-o singura zi a anului, consacrata si hotarata de “inaltele foruri”, indragostitii mai vechi si mai noi isi amintesc de ceea ce isi datoreaza reciproc, inecandu-se in inimioare de plus si declaratii de dragoste expirate, doar pentru ca lucrurile sa isi reia fagasul normal a doua zi. Nu ma enerveaza nici faptul ca vrand sa sarbatoresc ziua de nastere a mamei mele, pe care nu o cheama Valentina, nu gasesc niciun loc liber la o cafenea sau restaurant. Dar… evident ca exista un dar!

De ce nu-mi place Valentine's Day?

N-am nimic cu sarbatoarea in sine, ca daca ne apucam sa socotim cate sarbatori am imprumutat noi de la altii, inca de pe vremea romanilor, rezulta ca degeaba ne-ar fi jena acum, ca-i prea tarziu si nu-i nici prima data. Ceea ce nu-mi place e felul in care e “celebrata”. Cu nici un prilej parca nu se propun spre cumparare si daruire atat de multe flecustete inutile si kitsch. Imi pare rau de adolescenti, ei sunt cei mai vulnerabili. Cu mijloace limitate, cu neasteptat de putina imaginatie, dar cu o mare dorinta de a se conforma tendintelor, ei nu mai cauta solutii creative, ci cumpara si ei cate ceva “dragutel” si banal de pe la tarabe. Ma refer la acele cadouri care nici deosebit de frumoase nu sunt, nici utile nu pot fi, nici macar biodegradabile - ca sa nu murdareasca prea multa vreme fata Pamantului - nu sunt. Nu sunt decat ieftine si la indemana. Inimioare de plus, inimioare de plastic, baloane in forma de inimioare, tot soiul de prostioare in forma de inimioare sau floricele. Sunt cumparate, daruite, acceptate si, peste cateva zile sau cativa ani, ajung la gunoi. E o navala sordida de uratenii, de obiecte nefolositoare marunte (sau mari, uneori, si e cu atat mai rau) si de proasta calitate, care acopera strazile, magazinele si, in final, casele si vietile noastre. De ce oare, in fiecare februarie, ne luam avant si punem mana de la mana sa sprijinim economia Chinei si sa umplem gropile de gunoi ale Romaniei? Pacat ca asta a ajuns sa fie simbolul iubirii – o inima de carpa rosie, pe care scrie cu sclipici I LOVE YOU!

Paşi spre descifrarea chimiei sărutului

Chiar în preziua Sfântului Valentin, în prima zi a conferinţei anuale a American Association for the Advancement of Science (AAAS) care are loc în Chicago, SUA, pentru urmatoarele 6 zile, o echipă de cercetători de la o mică universitate din SUA a prezentat un studiu despre chimia sărutului. Ei au studiat nivelul hormonilor ataşamentului (oxitocina) şi stresului (cortizon) înainte şi după sărut, pe de o parte, sau ţinut de mână şi discutat, pe de altă parte. Studiul a confirmat că sărutul reduce stresul atât la bărbaţi, cât şi la femei, dar a avut şi un rezultat surprinzător: când sărută, bărbaţilor pare să le crească ataşamentul, iar femeilor să le scadă.

Nou studiu despre chimia sărutului, prezentat vineri la conferinţa AAAS din SUA. Sărutul relaxează, creşte ataşamentul la bărbaţi, dar (şi aici este surpriza) reduce ataşamentul la femei. În faza a doua, cercetătorii vor repeta experimentul într-un cadru mai romantic şi vor participa şi cupluri de lesbiene. Atunci se va clarifica dacă efectul văzut acum este real cu adevărat sau era doar o fluctuaţie statistică

Studiul a avut loc la Lafayette College in Easton, Pennsylvania, SUA şi a fost coordonat de Wendy Hill. Un număr de 15 cupluri heterosexuale (băiat şi fată) au fost rugate să se sărute timp de 15 minute în clădirea unui centru de sănătate. Lor li s-au recoltat atât inainte, cât şi după, atât probe de salivă (din care se măsura cantitatea de oxitocină, hormonul ataşamentului), dar şi probe de sânge (din care se măsura cantitatea de cortizon, hormonul stresului).

Sărutul înfluenţează ataşamentul

Înainte de sărut, femeile aveau un nivel mai ridicat de oxitocină decât bărbaţii. Dintre femei, acelea ce luau anticoncepţionale aveau un nivel mai ridicat decât cele ce nu le foloseau.

După sărut însă, nivelul oxitocinei a crescut la bărbaţi (ceea ce era aşteptat, căci prin sărut oamenii dezvoltă ataşament). Însă nivelul a scăzut la femei (ceea ce a venit ca o surpriză şi nu are încă o explicaţie, în afară de aceea că poate cadrul nu a fost suficient de romantic şi că femeile au nevoie de mai mult decât de un sărut pentru a se simţi în siguranţă şi a se ataşa de cineva). Cercetătoarea plănuieşte să realizeze a doua fază a experimentului într-un cadru mult mai romantic.

Sărutul relaxează şi diminuează stresul

Însă atât femeile, cât şi bărbaţii, au prezetat un nivel mai redus al hormonului stresului (cortizon) după sărut. Sărutul într-adevăr relaxează ambii parteneri în egală masură.

Ţinutul de mână şi discuţia

Pe de altă parte, al doilea grup în care partenerii doar se ţineau de mână şi discutau a prezentat aceleaşi tendinţe, însă, desigur, mai puţin intense. Rezultatele de mai sus sunt astfel întârite şi mai mult.

Faza a doua a experimentului: cadru romantic şi lesbiene

Pe lângă oferirea unui cadru mai romantic, faza a doua a experimentului va aduce şi cupluri de lesbiene. Studiile realizate până acum în acest context au demonstrat că într-adevăr şi sărutul între fete reduce nivelul de stres, dar nu există încă date despre efectul asupra hormonului ataşamentului. Cercetătoarea de la Lafayette College îşi propune să răspundă la această întrebare.

Mai multe despre sărut

Ştiaţi că mai mult de 90% din societăţile umane practică sărutul? Că şi cimpanzeii se sărută? Iar alte maimuţe care nu o fac, tot îşi ating chipul în semn de afecţiune? Aceste coincidenţe i-au făcut pe cercetători să se întrebe dacă sărutul nu a evoluat odată cu speciile şi dacă nu are vreun rol în selecţie naturală. S-a format atunci ipoteza că prin sărut întrăm în contact cu hormonii celuilalt şi prin evaluarea lor la nivel subconştient ne putem da seama dacă persoana este compatibilă genetic cu noi, că băieţii ar putea afla dacă fata este în perioada fertilă, ba chiar că băieţii ar prefera sărutul umed, cu limba, pentru că astfel ar putea transmite fetei mai mult din hormonul lor testosteron, ceea ce ar face-o pe aceasta mai dispusă să facă sex cu ei. Toate acestea au fost explicate de doamna Helen Fisher, antropologist la Rutgers University, din New Brunswick, N.J., SUA.

Preluare stiinaazi.ro

miercuri, 11 februarie 2009

Cum, cand si cu cine ne vom petrece sfarsitul lumii?

Pentru unii numaratoarea inversa a Apocalipsei a inceput deja! Va fi oare 21.12.2012 ultima zi a Umanitatii si a intregului Pamant, dupa cum au prezis anticii mayasi? Vom trai si vom vedea. Intre timp, pentru ca asteptarea sa fie mai usoara, iata ce prevad scenariile Sfarsitului Lumii:

1. Waterworld: Lumile scufundate

2012. Ghetarii continentali s-au topit, apa a inghitit intregul Pamant, iar cei cativa supravietuitori – refugiati pe mici insule artificiale –, sunt la mana noilor pirati. Tot ceea ce a mai ramas din continente ar putea fi, in cel mai bun caz, o imensa laguna tropicala, undeva in nord. Sau in sud.

Realitatea este ca nu prea avem multe motive de veselie. In documentarul An Inconvenient Truth, Al Gore, fostul vicepresedinte SUA si laureat al Premiului Nobel, a ilustrat riscurile topirii gheturilor din Antarctica si Groenlanda. Unul printre multe altele: apele oceanice vor creste cu circa 6 m si 100 de milioane de persoane vor fi constranse sa abandoneze zonele de coasta. Solutia? Aplicarea integrala a Protocolului de la Kyoto, dar si a altor masuri draconice in masura sa taxeze industriile si prin urmare intregul notru stil de viata actual. Desi mare parte dintre oamenii de stiinta sunt de acord asupra celor mai pesimiste diagnostice legate de starea de sanatate a planetei, nu multi ii impartasesc lui Gore profetiile din documentar si nici solutiile propuse. La polul opus fata de pozitia acestuia se afla, printre altii, profesorul danez Bjørn Lomborg, in opinia caruia pagubele provocate de CO2 si de incalzirea globala nu vor fi nici pe departe atat de extinse. In plus, Lomborg sustine ca exista prea multa "presiune politica" asupra chestiunii Kyoto, in dauna rezolvarii unor probleme globale mult mai urgente, precum malaria, SIDA, lipsa apei. Disputate intre apocaliptici si sceptici, dezbaterile in interiorul comunitatii stiintifice sunt din ce in ce mai aprinse. Pana si autoritatea “suprema” in acest domeniu, IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), a propus mai multe scenarii divergente cu privire la incalzirea globala si a consecintelor acesteia, toate perfect justificate de riguroase formule statistice.

Continuare articol aici

Tunningul cerebral: upgradeaza-ti creierul!


Pentru unii, a-ti intensifica functiile psihice prin interventii asupra creierului este echivalentul unui tunning auto. Intrucat ambele situatii vizeaza imbunatatirea performantelor, in masura in care acest lucru poate fi obtinut fara a compromite siguranta si liberul-arbitru al “soferului”, scopul scuza mijloacele. O analogie contestata de altii, cei care cred ca a actiona asupra mintii ar fi un fel de “ruleta ruseasca”.

Puterea mintii

In cadrul unui lung articol publicat in revista Nature la finele anului trecut, cativa dintre cei mai prestigiosi neuropsihologi din Statele Unite si Marea Britanie au cerut liberalizarea utilizarii medicamentelor capabile sa amplifice capacitatile intelectuale (asa-numitele smart drugs). Intreaga discutie a plecat de la un sondaj online realizat tot de revista Nature printre cititorii sai, cu cateva luni in urma, din care a reiesit ca intre 7 si 25 % dintre studentii americani (si alaturi de ei, numerosi profesori si cercetatori) au facut uz de una sau mai multe astfel de substante pentru a-si imbunatati performantele intelectuale. De altfel, intre 1995 si 2006, Narcotic Control Board al Natiunilor Unite a inregistrat o crestere de 300% la utilizarea medicamentelor din clasa nootropicelor.

Descopera mai multe aici

duminică, 8 februarie 2009

Viitorul în mâinile altora

Pentru că la televiyiunile din România e la modă scandalul şi vedetele de carton care nu ştiu ce să mai inventeze să apară pe sticla prafuită a televizorului, vă propun să urmăriţi două documentare care să ne facă să mai reflectăm la viitorul nostru, care e condus de alţii.

ANGELS AND DEMONS
REVEALED
Teoreticienii conspiraţiei au vorbit de Illuminaţi, considerat a fi un secret pentru societate cu legături cu masonii care au fost la putere în spatele scenei pentru multe dintre cele mai importante evenimente şi haotic din ultimii trei secole. În timp ce puţine dovezi ale existenţei unei organizaţii a Illuminati a fost pentru prima dată descrisă în 1700 târziu, acest documentar încearcă să demonstreze că grupul nu mai exista, dar a ramas planificat un atac devastator asupra lumii. Îngeri şi Demoni prezintă argumentul că Illuminati sunt implicaţi într-un complot împotriva Bisericii Catolice şi Vatican, şi-au stocurile de arme neobişnuite pentru a controla guvernele din lume.


The Real Face of the European Union
Cea mai mare parte a Uniunii Europene de astăzi este o ineficientă conglomerare de state conduse de un guvern unic, politicieni de carieră nerăbdători să le garanteze supravieţuirea în condiţii de siguranţă în cuiburile UE cocoloşiţi de nesfârşita birocraţie. Multe state nu prea văd o ameninţare în acest moment. Ei cred că o soluţie integrată de Europa are sens, că s-ar împiedica orice şansă a unui al treilea război European; că este modern, transmite modul de gândire pentru a merge mai departe. Nimic nu putea fi mai adevărat. Comunitatea Economică Europeană (CEE) a început ca un acord de liber schimb în 1972. Azi Uniunea Europeană este pe cale de a deveni un superstat federal, complet, cu o monedă, un sistem juridic, o armată, o forţă de poliţie - chiar propriul imn national. În acest nou documentar socant viitorul UE intruşi şi comentatori, de autorul independent Phillip Day se referă la istoria şi obiective ale Uniunii Europene, precum şi la tulburarea, irevocabile implicaţii, acest nou guvern este pentru fiecare cetăţean. Fie că privitorul este pentru sau împotriva participării, acest film ne pune întrebări frământăoare, pe care sursele media refuză să se le confrunte. Federaţia sovietică avertizează UE asupra dictaturii

vineri, 6 februarie 2009

Senzaţional, Windows 7 va fi gratis!

Într-o mişcare fără precedent pentru întreaga suflare IT, Microsoft a decis să ofere Windows 7 gratuit pentru toată lumea. Mai mult, pe viitor, toate versiunile de Windows vor fi open source! Orice programator va putea folosi codul sursă de Windows pentru a crea propriile ecrane albastre pe care să-şi pună semnătura.

Cu această ocazie, Microsoft va deveni organizaţie non profit, având ca scop doar satisfacerea utilizatorilor şi cerinţelor venite din partea Uniunii Europene. Veniturile companiei americane se vor baza, ca în cazul oricărui producător de software open source, exclusiv pe donaţiile pe care utilizatorii vor binevoi sau nu să le facă. În semn de suport pentru decizia istorică luată de Microsoft, Steve Jobs a hotărât sa-şi vândă iPhone-ul şi să doneze banii obţinuţi pentru sprijinirea tinerei fundaţii non profit.

La auzul veştii, fanii pinguinului singuratic au decis să abandoneze animalul în pădurea tropicală şi să instaleze versiunea beta de Windows 7. Satisfacţia acestora a fost atât de mare când au observat că wallpaper-ele se schimbă singure iar ferestrele se lipesc automat de marginea ecranului, încât au decis să ridice o statuie în cinstea lui Steve Balmer pe care să o monteze în faţa sediului Google. La inaugurarea statuii se va ţine un moment de reculegere în cinstea victimelor făcute de Windows Vista.

Continuare articol: go4it.ro

joi, 5 februarie 2009

Legea stocării convorbirilor telefonice a ajuns la tribunal

Comisariatul pentru Societatea Civilă chemat în judecată compania Orange, solicitându-le judecătorilor să nu permita stocarea convorbirilor telefonice nici cand vine vorba de autori şi cu atât mai puţin de continut.

ONG-ul le cere judecatorilor sa oblige Orange sa nu stocheze convorbirile telefonice. Compania sustine insa ca este obligata sa respecte legea adoptata de Parlament.

Legea contestata de ONG a fost adoptata ca urmare a unei directive a Consiliului Europei.

Avocatul ONG-ului a cerut Instantei sa trimita dosarul la Curtea Constitutionala. Mai mult, scandalul interceptarii telefoanelor este analizat si de Curtea Europeana de Justitie.

Se pare că se mişcă ceva în această controversată lege de spionare, dar ştiţi că si noi personale fizice am putea da în judecată Orange, pentru că în contractul cu ei semnat se asigură confidenţialitatea datelor, aşa că pe mine nu mă interesează legea pe care le-a dat-o Guvernul şi i-a obligat să facă asta eu vreau că ei sa-şi respecte contractul încheiat cu mine. Aşa că dragi cititori şi români încă sunt şanse de a împiedica urmărirea noastră.

Laptopul de 10 dolari lansat pe 3 februarie 2009 în India

O colaborare între diverse instituţii indiene a dus la crearea "laptopului de 10 dolari" menit să facă calculatorul cât mai accesibil populaţiei sărace a Indiei. Este drept că de fapt va costa 20 de dolari, dar cu mult mai puţin decât "laptopul de 100 de dolari" produs de MIT şi care de fapt costa 200. Acest laptop are capacităţi Wi-Fi şi 2 GB de memorie RAM. Guvernul indian negociază cu marii producători de materiale educaţionale să cumpere licenţe pentru toţi cei care vor folosi aceste calculatoare. Mulţi estimează că aceste laptopuri vor fi mai multe nişte "e-book"-uri de fapt.

Laptopul de 10 dolari va costa de fapt 20 de dolari, dar devine realitate. A fost conceput şi construit în India şi va fi lansat oficial pe 3 februarie 2009.

Oricum ar fi, este u pas inainte al unei ţări în adevărată expansiune tehnologică, dar care are încă sute de milioane de oameni fără săraci, fără educaţie şi aşadar fără şanse. Proiectul internaţionaţional "One Laptop Per Child" (Un laptop pentru fiecare copil) se baza pe laptopul de 100 de dolari conceput la MIT, dar care ajunge de fapt la un const de 200 de dolari. India a dorit să producă un sistem încă şi mai simplu şi mai ieftin şi iată că reuşesc. Dacă nu în format de laptop propriu-zis, cel puţin în format de cititor de cărţi electronice şi editor de text, capabil de conexiune la internet prin wireless. Va fi folosit în scop educativ pentru păturile cele mai defavorizate social ale Indiei.

Sursa: stiintaazi.ro

marți, 3 februarie 2009

Despre file sharing şi piraterie

File sharing-ul nu este acelaşi lucru cu pirateria. Ţine minte asta pentru data viitoare când cineva o să încerce să te convingă de contrariu. Nu lua drept bune afirmaţiile reprezentanţilor caselor de producţie de filme sau muzică. Ei au un singur scop: să câştige bani. Dacă ar putea să te taxeze o dată pe lună pentru un DVD, ar face-o. Pentru ei eşti cel mai bun prieten atâta vreme cât cotizezi, şi cel mai mare duşman atunci când împrumuţi un film de-al lor, fără să plăteşti.

Ei (producătorii) urăsc Internetul. Îl urăsc şi l-ar închide dacă ar putea pentru că le strică afacerea. Internetul a dus la explozia vechiului împrumut. Când împrumutai o casetă video de la un prieten nu era nicio problemă. Nici atunci nu plăteai pentru filmul respectiv, dar nu se făcea mare tam-tam pentru că pierderile lor erau acceptabile. Acum, cu Internet peste tot, "împrumutul" s-a generalizat, iar veniturile din vânzări au scăzut dramatic. Aceasta este diferenţa între împrumutul de pe vremuri şi file sharing-ul de azi.

Este ilegal sau imoral să împrumuţi o carte, un album muzical ori un film? Este ilegal să îi împrumuţi vecinului de la 3 ciocanul, să bată un cui? Mai avem voie să împrumutăm ceva pe lumea asta? Cine sunt băieţii răi, noi sau ei?

Pirateria este altceva. Presupune obţinerea necinstită şi comercializarea materialului respectiv. Este normal să fie condamnată şi pedepsită, ca orice furt. Prin file sharing însă împrumuţi un film cuiva sau de la cineva, nu l-ai furat şi nici nu obţii vreun profit. Este ca şi cum ai împrumuta o carte. Doar că nu mai e ca pe vremuri, să o dai unei singure persoane. O poate lua cine vrea, când vrea şi de câte ori vrea, că de asta e bun Internetul.

Despre contribuabili şi manipulare

Pentru RIAA şi alte organizaţii similare noi toţi suntem nişte sărăntoci care contribuie la bunăstarea lor. Iar cu sărăntocii faci ce vrei, iar dacă nu te ascultă de bunăvoie, îi constrângi. Fără să ne dăm seama, şi-au făcut apariţia o mulţime de legi absurde care transformă banalul împrumut într-o infracţiune gravă. Lucruri fireşti, caracteristice noţiunii de umanitate, sunt acum imputate oamenilor de rând din setea nestăvilită de bani a ştim noi cui. Şi cine-i poate opri când au instrumentele perfecte, politicienii corupţi? Aşa se imprimă în conştiinţa mulţimii principii absurde care ajung, în timp, să fie considerate ceva firesc. Aşa manipulezi oamenii pentru a stoarce bani de la ei, într-un fel sau altul.

Legea trebuie să-şi tragă rădăcinile din norme morale, nu din interese comerciale. Nicio normă morală nu va contraveni vreodată gestului de a împrumuta ceva cuiva (sau viceversa), indiferent că este o lopată, o revistă sau un film în format digital. Atâta vreme cât nu furi şi nu obţii un câştig nemeritat.

Sursa go4it.ro